Oglinda-n care pânã ieri priveam
S-a spart în mii de cioburi şi-a murit
Şi nu mai ştim ce-am fost pe când eram
De mai e timp ori timpul de-i sfârşit
Sunt unii care spun cã meritam...
Iubind nimicul poleit cu-argint
Şi larma pieţei cea înşelãtoare
Ne închinãm la uşi care ne mint
Înfierbântaţi de clipa trecãtoare
Ce ştim cum e, şi-atuncea...de ce oare?
R:Cât mai avem de întrebat
Pânã unde
Şi pânã când
Doamne, cand mai vii pe-aici, neapãrat
Iartã-i TU
Cãci noi... nu i-am iertat
Ne-au spus întâi cã totul e un joc
Ce-l tot jucãm sã nu ne plictisim
Apoi ne-au spus cã viaţa-i doar noroc
Şi cã, trãim, de fapt.. ca sã...murim
Iar cerul niciodatã nu-i senin
Ne-am închinat la fel şi fel de zei
Ca sã ne ierte visuri nerostite
Tot aşteptând rãspunsuri din scântei
Icoane reci în timp încremenite
Clepsidre goale, fãrã de ispite...
R:Cum sã mai cred cã aş putea spera
Sã vãd o lume altfel
Pe pãmânt
Doamne, cand mai vii pe-aici, nu uita
Iartã-I TU
Noi nu-i putem ierta...
Ne-au arãtat cât este capitalul
De rãu, un monstru fãrã de pãrinţi
Precum e boala care îţi ia calul,
Un zeu care se vinde pe arginţi
Şi te învaţã lumea cum s-o minţi
Apoi venirã alţii, mai deştepţi,
Cu şepci, insigne, steaguri fluturând
Au comandat la toatã lumea:Drepţi!
Şi-au nimicit pe cei ce murmurând
Spuneau:Mãrite Doamne, sã îi ierţi
R:Şi cât o sã mai fie tot ce este?
Cel laş şi crud îi furã celui bun
În fiecare zi câte-o poveste
Lãsând în urma-i lacrimã şi scrum
Te-ntreb acuma, Doamne, oare cum?
Cum sã mai cred cã aş putea visa
Sã-ntoarcem lumea iar pe al Tãu drum
Tu, poţi sã ierţi...
Dar noi...nu mai putem ierta
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cam lung cantecul, mi-au amintit versurile de cenaclul flacara si tot ce a insemnat el pentru noi toti...felicitari!
