Le trebuie zilelor noastre un rost
Al pâinii şi-al cãrţii dospite
În mintea fierbinte a vremii ce-a fost
Al cântului vesel, al serii doinite
Nãdejde pe mâine şi sfânt adãpost
Le trebuie zilelor noastre tãcere
Şi poate smerenia clipei de dor
Când totul renaşte din propria-i cãdere
Trecutul se-avântã-n mãreţ viitor
Şi nu mai existã în lacrimi durere
Daţi zilei de mâine o fãrâmã de vis
Dar nu din tãişuri de sãbii flãmânde
O simplã speranţã cât e drumul deschis
Chiar de nu ştim prea bine pânã când, pânã
unde
Rostul clipei se-adunã din al tainei abis
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Le trebuie zilelor noastre un rost
Ct adevar...Cat de frumos spus...Felicitari
