Sã nu-mi ceri sã-ţi scriu
vreun cuvânt despre toamnã
Noaptea şi-a bãut otrava
din cupa de argint a nuferilor
şi începînd de azi
am rãmas mai orfan cu un anotimp
Niciodatã nu mi-a fost mai dor ca acum
sã-ţi vorbesc despre ierni care nu mai sunt
sã-ţi desluşesc linia vieţii
care face o deltã cãtre degetul arãtãtor
care indicã nordul inimii mele
sã-ţi sorb cuvintele
sprijinite în coate
pe conturul buzelor
ca pe ghizdurile unei fântâni îngheţate
De când ai plecat
mi-am vândut o parte din amintiri
pe un car de floare de tei
şi sufletul l-am lãsat amanet
în ulcioarele sânzienelor
pentru un brad de Crãciun
şi pentru un degetar
din apa vie a zânelor
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ar fi prea putin sa va multumesc, de aceea n-o fac. E de ajuns ca ma fortati sa tac frumos si sa ma gandesc la alte cuvinte care doinesc, care tac, care deslusesc linia vietii.
Niciodatã nu mi-a fost mai dor ca acum
sã-ţi vorbesc despre ierni care nu mai sunt
sã-ţi desluşesc linia vieţii
....nu-ti cer sa scrii, te rog sa nu te opresti din scris :) frumos poem