Se-ntâmplã sã-ţi cunosc potecile
ca pe nişte trecute iubiri
cu fructe secate de timp
împodobite cu lumânãri de fagi şi arţari
dezlãnţuite-n covoare inerte de frunze -
pãsãri fãrã ideal, fãrã zbor, fãrã chip
aruncate de-a lungul drumului
neputincioasei memorii.
Pasul peregrin ascultã de glasul tãu ruginit
care se avântã pe crengile nesãţioase
a-i ţine piept vântului,
emoţiei atâtor rãsãrituri,
tuturor gerurilor care abia deschid ochii
şi care pornesc toate de la miazãnoapte
dar la Sud le vin de hac salvia şi rozmarinul
cotropitoare esenţe ale soarelui
inspirate adânc într-o excursie de o clipã
la rãdãcina unui vis îmbrobonat
de sudoarea speranţei
care-şi pierde laurii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"Pasul peregrin ascultã de glasul tãu ruginit
care se avântã pe crengile nesãţioase
a-i ţine piept vântului,
emoţiei atâtor rãsãrituri,
tuturor gerurilor care abia deschid ochii
şi care pornesc toate de la miazãnoapte"
