Locuieşti în visul înflorit al cireşului
ca o albinã care adunã lumina zorilor
de pe fiecare petalã
Tânãrul grãunte de rouã
care rãceşte sângele verde al frunzei
îţi aduce o neobositã recunoştinţã
Locuieşti în firul de nisip care-şi ia zborul
pe creştetul unui chire de mare
Oceanul te îngroapã
în pliurile de satin ale scoicii
care în întuneric îşi zãmisleşte perla
Locuieşti în inima iubitei mele
şi gândurile i le întorci cãtre mine
atunci când altul îi aţine calea
Când se va întoarce greierul
care ţârâie în peretele casei
Timpul îşi va arunca anatema
peste chipul tãu tânãr
şi-l va acoperi
cu pânza asprã a nostalgiei
