Când sunt departe
şi lumina inundã oraşul
cu ploi de soare la amiaz
şi flori de trandafir sãlbatic la apus
Te imaginez înfruntând lumina bulevardelor
ca o ciutã care a ieşit sã pascã pe lizierã
temãtoare ca o umbrã
învioratã ca dupã o evadare,
tremurând din toţi muşchii
Te amesteci în mulţimea de dincolo de vitrine
spre care te îndrepţi
ca spre un pãmînt al fãgãduinţei
Te-ntorci într-un târziu
doldora de creme
şi de esenţe nemaiîntâlnite
Sub stratul de ruj
te ascunzi de cea mai ascuţitã privire
mai dibaci decât în cea mai adâncã pãdure
mai iute decât ciuta cea mai agilã
mai adânc decât sub lespedea cea mai luciosã
