Autor:	Ion Tudor Mateescu ( eldertea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Nedumerire

”La ce-ţi foloseşte tãcerea asta încãpãţânatã? ” scrise omul acela mut şi-mi întinse bucata de hârtie. ”La ce bun?” Am stat un moment, poate douã, în cea mai adâncã tãcere. M-am întrebat la ce-mi folosea. Iarba se mişca în pântecul pãmântului, cântecul ieşea fãrã greutate din sirinxul pãsãrilor, desfãtând auzul atâtor nefericiţi, care se târau spre treburile lor mãrunte. Dupã o fereastrã, în spatele pereţilor de sticlã cineva cãznea o maşinãrie xerox dupã care un crâmpei de voce întrebã dacã au sosit comenzile, dupã care m-am auzit eu spunând cu o voce care abia dacã o socoteam a mea: ”Aceastã tãcere e bunã doar dacã existã cineva care o înţelege, care n-o judecã”. ”Pe tine te înţeleg”, i-am spus, ”te cred dacã mã judeci”, ”pentru tine nu am nici un drept sã tac, dacã totuşi o fac, am motivele mele, crede-mã. Tu ce ai spune dacã ai începe sã vorbeşti?” Urmã o tãcere poate mai lungã decât prima, mai asprã. Ştiam cã se gândeşte. Lumina urca şi deveni de nesuportat pentru cã amândurora ne lacrimarã ochii. Trecu un copil pe lânga noi în haine bleumarin de şcoalã când el îmi întinse bucata de hârtie cu urmãtoarele cuvinte: ”Te-aş întreba cum se vorbeşte, scria acolo, şi la ce sunt bune atâtea cuvinte”. Glasuri stridente urcarã pânã la noi, într-atât de strident, încât nu te mai puteai feri de ele decât astupându-ţi urechile.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]