Aminteşte-ţi
era în mijlocul casei un brad falnic
îl cumpãraserãm de la un magazin de plante
de lângã Institutul Agronomic
(pentru cã nimic nu e întâmplãtor pe lume)
era un brãduţ, dar pentru noi era singurul brad
care conta pe lume
aminteşte-ţi
îşi rãspândea tãmâia pânã în catapeteasma lumii
copiii îi puneau bomboane cu fistic
şi câteodatã cu vanilie
îşi aşteptau cu frenezie cadourile
sub crengile lui îmbãtãtoare
avea un duh al lui, cuminte,
aproape ca o aurã
Toţi pregãteau colinde în vremea aceea
repetau uneori într-o camerã aproape de a mea,
îi auzeam cântând Astãzi s-a nãscut Hristos şi Cântecul magilor
şi glasurile lor rãzbãteau prin acoperişul de ţiglã
ca nişte clinchete de clopoţei
care se loveau de catapeteasma lumii
şi atunci rãsunau glasuri de îngeri
noi ne uitam unii la ceilalţi
cu chipuri transfigurate, nepãmântene
nu ştiam ce se întâmplã
pânã când începea sã ningã la fereşti
pãrea cã ninge cu luminã
iar înãuntru se fãcuse foarte cald
nu mai eram noi cei care cântã
pãrea cã altcineva înalţã ode şi imnuri
prin glasurile noastre pierdute în corul lumii
bradul era învãluit în cântec
şi fulgii pãtrundeau înãuntru
printr-o fantã nevãzutã a timpului
ca nişte pãsãri mari de pradã
nãscute dintr-o ceaţã lãptoasã
poposeau pe ghirlandele lui de luminã
şi cãutau cu priviri pierdute împrejurul lor
şi ni se pãrea straniu cã bradul nostru
putea sã susţinã pãsãrile acelea greoaie
care cãutaserã adãpost
ca şi cum aici ar fi trãit ultimul copac
iar noi priveam la toate astea cu mirare
cã nu puteam face altceva decât sã cântãm
ca şi cum ar fi fost pentru ultima datã
şi ne priveam cu atâta dragoste
cum o mai fãcusem odatã foarte demult
Aminteşte-ţi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ai amintiri frumoase! Cred c-ar trebui sa-mi fac si eu mai mult timp pentru amintiri. Imi place textul tau!
