Odatã cu timpul cuvintele devin mai greoaie
sunt ca nişte urşi plecaţi la pescuit de pãstrãv în America
se mişcã prea mult înainte sã-ţi pãşeascã pe limbã
desfac gâtlejul ca pe o cutie de conserve
încep sã-ţi gâdile obrajii
sã-ţi mângâie dinţii ca nişte mãrgele de apã
care-şi cautã drumul printre pietre, alge şi peşti
spre izvorul din care s-au pierdut
şi ies fricoase şi bezmetice în lumina crudã
scrâşnesc cu solzii sfâşiaţi sub mãsele antediluviene
sunt gãlãgioase şi se hrãnesc adesea cu propria mizerie
şi uneori se iau la trântã
se mãscãresc şi îşi dau cu tifla
se clatinã ca porumbul în dogoarea dupã-amiezii
sub secera dibace care-i curmã viaţa
trosnesc cu mii de scântei
care încãlzesc sufletul sau îl ard
fâşâie ca o coasã prin costreiul fraged
sfredelesc aerul cu trupul lor mai aspru ca o blanã de lup
cu care aprind înãlţimile
şi coboarã noaptea pe buzele îndrãgostiţilor
pe care îi lasã într-o tâmpã adorare a depãrtãrilor
rãspândesc molima neîncrederii în tabãra inamicilor
la adãpostul întunericului îşi ascut sãbiile
în acest timp aproape nimeni nu-şi mai aminteşte
ce vrea sã spunã cuvântul PACE
şi tocmai de aceea îl şterg din toate dicţionarele
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte frumos pentru mine! Am fãcut o cãlãtorie în naturã şi în abisul simţirilor tale, datoritã plasticitãţii discursului. Pace sufleteascã, dragã Ionuţ!
