Într-o fracţiune de secundã poţi pierde totul -
aceşti paşi care te poartã cãtre rãspunsuri evazive
la întrebãrile tale exacte,
aceste mâini, catedrale de gesturi,
(ale cãror sensuri nu le-ai epuizat nici mãcar pe jumãtate),
prietenul care te face sã râzi din nimic,
bruta care-ţi asediazã încrederea în tine,
tânãra speranţa care abia-şi gãsise aici fragilul sãu adãpost,
întrebarea grea ca plumbul care-ţi macinã clipele,
cuvântul care zideşte prietenia,
drag ca o sãrbãtoare de Crãciun,
grija - ca un animal într-o beţie perpetuã,
neputinţa de a rãspunde la strigãtul celuilat,
vraja dimineţilor de aprilie
în care stãruie ca un leitmotiv imnul privighetorii,
surâsul care zboarã ca un lãstun de pe chipul copiilor,
iubirea pe care o laşi sã se scurgã
în arterele lumii otrãvite de urã,
glia pãrinţilor tãi în care au rãmas încrustate
runele misterioase ale copilãriei,
zãpada gândului tãu bun,
nepervertit în malaxorul tristeţii.
Pe toate le poţi pierde
sau le poţi avea pentru totdeauna.
Alege!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
o spui de parca as putea alege...
fiecare"pas" are valoarea lui...nu pot decat sa ofer un punct pentru un pas mai mic si trezeci pentru unul mai mare.
de ce unul
de ce trezeci, nu stiu, asa mi s-a transmis
Rãsãritul îl poţi alege, pe altarul cãruia sã-ţi depui cu curaj sensibilitatea şi, iertând cu toatã fiinţa ta ziua de ieri, sã continui sã vâsleşti... Bunã dimineaţa cu "Fatã verde" de la Phoenix!
Ma bucur ca scrii, ca te-am citit.
Imi place ce spui, cum o faci si felul in care ai construit poezia, fara exagerari, fara nimic care sa faca nota discordanta.
