Dimineaţa aceea de varã când alergai cu tãlpile zdrenţuite pe mirişti
trãieşte încã sub o carapace micã
şi trece pe picioare de ţestoasã
nu în amintire, ci într-un alt timp
care o primeşte cu braţele deschise
şi nu e sprintenã ca o balerinã,
deşi, în trecerea ei, are ceva din foşnetul mãtãsii,
care se întoarce pe trup dupã un salt de felinã,
ceva din valsul trestiilor
pe un lac pe care au aterizat lişiţele,
dimineaţa aceea trãieşte precum o clipã
ascunsã de vâltoarea timpului într-o pânzã de pãianjen
pe care vântul o fluturã la o palmã
deasupra râului clipelor,
e ca o fiinţã suficientã sieşi,
întoarsã cu toate simţurile spre târzia mea vreme,
şi totuşi, îndepãrtându-se încã de atunci
cãtre matca tuturor dimineţilor liniştite,
cãtre patria viselor în care simţi cã trãieşti aievea,
când copilãria prãbuşitã sub povara visului
se ridicã din genunchi, îşi desface aripile şi planeazã
aşa cum n-o mai fãcuse pânã atunci.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
am valsat fara efort in armonie cu"dimineata aceea de vara" pentru a mentine viu farmecul poeziei...
