Autor:	Ion Tudor Mateescu ( eldertea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Joc (II)

Era toamna în spatele meu cu respiraţia ei umedã ca un bot de miel neînţãrcat, dornicã sã se îngroape în perne moi de frunzare şi-n vârtejuri mãtãsoase de amintiri ca-ntr-un cocon de luminã. Era toamna care-mi cãlca pe urme şi îşi schimba chipul la fiecare pas ca un zeu şugubãţ care-şi cântã durerea printre crengi şi se joacã de-a v-aţi ascunselea cu oamenii şi cu pãsãrile. Împrumutându-le glasul, când ciripeşte ascuţit, când mormãie neînţelese cuvinte, zburdã din creangã în creangã cu aripi din care picurã bruma şi, obosit cã nu-l înţelege nimeni, se aşeazã pe o bancã lângã un havuz şi plânge.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	zeu, zeu... dar are o"problema" "Era toamna care-mi cãlca pe urme şi la fiecare pas îşi schimba chipul" sper sa nu te superi!	Elma
2.	Dragã Elma, cum aş putea sã iert faptul cã în loc sã te gândeşti la zeul Pan, un zeu al naturii şi la personificare,tu te gândeşti la problemele prefecturii? :)	eldertea
3.	Tudor, am facut pur si simplu o atentionare , si nu cred ca este cazul sa jicnesti. Daca am gresit cumva, te rog sa ma ierti... consideratie	Elma
4.	Pentru nişte obsedaţi sexual ca voi şi mai puţin obsedaţi de poezie, e posibil sã confundaţi chipul toamnei cu pendula. Dar nu vãd ce are ,îşi schimbã chipul la fiecare pas, cu prefectura.	eldertea

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]