Priveşte cerul
şi mâna mea ca un nor
desfãcutã deasupra pajiştilor lumii
mâna din care nu s-a scurs încã toatã bunãtatea
şi nici toatã sudoarea pe care tandreţea o lasã
în urma emoţiei rãsãritului
care-mi trimite un ciripit şchiop
ca o clipã care curge pe lângã clepsidrã
şi se pietrificã în memoria imperfectã a timpului
ca un cristal-fantomã
care va mãrturisi cândva despre durerea facerii pietrelor
sau despre împietrirea sentimentelor
odatã cu trecerea timpului
şi va da de ştire dacã
a existat cumva iubire în inimile noastre
şi dacã noi i-am fost o amintire frumoasã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cerul este martor la timpul prin care se innoada trairile iubirilor noastre. timpul este martor la iubirea petrecuta pe sub ceruri. iubirea este un judecator fara drept de sentinta asupra vinei timpului, care a facut cerul sa se opreasca in locul cel dintai...
frumos poem..plecand de la un lirism atat de personalizat, ajung la amintirile mele de odinioarã..
