Toropit, pe acest drum fãrã vlagã,
în care piciorele se afundã în crãpãturi,
cerşesc rãcoarea pãmântului
împreunã cu turma aceasta de capre
ce-şi pasc una alteia umbra.
Greierii şi sobolii fug speriaţi
când îi ating cu vârful degetelor
zdrenţuite de tulpinile miriştilor,
înlãnţuite de rugii murelor secate
înainte de a se coace.
Pentru o mânã de fluturi
şi un buzunar de corole de mac,
am ostenit pânã aici
unde drumul se înfundã
şi nu mai pot merge decât pe izvoare
curate ca nervurile unei frunze
care ţâşnesc din urmele paşilor grei ca piatra.
De aici înainte
voi cãlãtori numai spre miazãzi,
mã voi feri sã calc
peste abdomenul alb ca smântâna
al larvei cãrãbuşului de mai,
îmi voi împlânta mâinile
în blana asudatã a sobolilor
şi voi trece cu ochii strânşi
prin casele lor strâmte,
îi voi întreba pe cei mai bãtrâni
care e poteca ce duce
cãtre sãlaşul lui Helios
şi dacã se pricep sã construiascã aripi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Citesc... Citesc... învãţ, trebuie sã mã apuc, pentru examen. Despre suferinţã. Mã uit la film, "Barfuss". Important e sã fie dragoste, şi nu altceva. Tinereţea scaldã zilele în acelaşi dor strãvechi de împerechere. Atât. Aştept binecuvântarea. Sã ajung "la trecãtoare"...
