Aceastã nouã speranţã libertinã
care se naşte pe ramurile arcuite
ale plantei-fluture,
cu ciorchini de floare ispiteşte dimineaţa,
avidã de frumuseţe, de pasiune arzãtoare
ca o mireasmã tânãrã, fãrã înlocuitori chimici,
o speranţã ca un fluture pe lampã,
orbitã şi enervant de perseverentã
sã-şi gãseascã picãtura de rouã
care sã o ţinã în viaţã
pânã când se va înãlţa din nou
peste pajiştile de nectar proaspãt,
atât de proaspãt încât au gustul copilãriei,
al ceştii de ceai
în care încã mai pluteşte floarea de tei
ca o amintire a somnului
care-şi întinde oasele
între douã tije de floarea-soarelui,
de care chipul,
care nu mai e în stare sã zâmbeascã,
îşi agaţã masca ferchezuitã,
impregnatã de esenţele mall-urilor.
Aceastã speranţã
care îşi întinde aripile,
îşi pierde vechiul trup,
îşi probeazã noua mascã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ma bucur sa te revad, frumos poem, tema mi-a placut , speranta este painea sufletului, apa gandului , te ridica dincolo de clocotul vietii...:)
