Aici, în inima acestei case,
gândind la cel care sunt acum,
la firul de dragoste care mã linişteşte,
mã frãmântã,
în mijlocul tuturor singurãtãţilor laşe
care-şi iţesc capetele ca nişte sfredele
şi încep sã sculpteze animale preistorice,
amulete, pietre funerare,
din osul ascuns îndãrãtul inimii galeşe,
aici încep sã vãd în intimitatea luminii,
în furia vântului, în viscerele furtunii,
în aripile oamenilor, în inimile fluturilor
a cãror familiaritate am pierdut-o
de-a lungul drumului cãtre cel care sunt azi,
în cotloanele scoarţei copacului
în sistemul solar al zâmbetului tãu
suspendat în colţul buzelor.
Aici încã învãţ sã sorb praful stelelor
de pe buza crãpatã a nopţilor
care au incinerat cântecul privighetorilor
într-o furtunã de mai,
Aici încerc sã regãsesc ritmul cântecului,
direcţia în care cãlãtoreşte lumina anotimpurilor
blândeţea desãvârşitã a amurgului,
sã înţeleg asprimea secetelor,
sã gust rãdãcina amarã care hrãneşte ura,
sã gãsesc fructele pe care iubirea le coace
departe de meschinãria hâdã a zilelor.
Aici.. in poezie gasesti frumosul nepieritor, mierea inimii, cantecul sufletului, de aici ai plecat si te intorci pentru ca doar aici poti "sã gãsesc fructele pe care iubirea le coace
departe de meschinãria hâdã a zilelor."
