Pielea protesteazã la atingerea nesfârşitelor chipuri ale dimineţii
creierul îşi îndreaptã boticul
spre parcul din Wroclaw
în care douã biciclete se învârt în jurul iazului
şi cotesc pe aleile umbrite de arţari
prinde mişcarea din zbor
o însuşeşte spre folosul propriu
ameţeşte de plãcerea zborului pe poduri
se uitã în apã
atât cât trecerea lor fulgurantã îi permite
vede o rãţuşcã mandarin
ce-şi penduleazã în aer
când ciocul când picioarele
mai mult o bãnuieşte decât o vede
cãci zburdã pe lângã ochelaristul
într-un trening cu mesajul I love New York
care aleargã în sens invers
şi pare cã pluteşte
şi nu-şi mai simte propria greutate
îşi opreşte privirea pe câinele mic şi creţ
care face pipi în felul caracteristic câinilor
iar doamna care citeşte ziarul dã din cap
spunând parcã Aşa ceva e inadmisibil
dar pudelul nu se mişcã
decât atunci când o mierlã neagrã ţopãie cãtre el
şi un puşti mic şi gras strigã Cãţeluşule!
şi roţile îşi continuã alunecarea
ca un montagne-russe
în timp ce un vânticel subţire
pare cã-şi ţine rãsuflarea
douã frunze tãcute brãzdeazã chipul dimineţii
Femeia care pedaleazã în spatele puştiului
îşi ridicã ochii albaştri cãtre cer şi le vede
Oare suntem noi? îşi spune
dar nu are timp sã se gândeascã la asta
Copilul strigã Hei mamã!
glasul lui clar şi subţire înconjoarã parcul
pudelul ridicã privirea din pãmânt
bãtrâna lasã ziarul sã i se scurgã din mâini
frunzele de arţar ajung pe fundul iazului
pielea li se înfioarã sub câteva picãturi de ploaie
care se fac sute mii milioane
la etaj cineva trânteşte câteva obloane
Unul douã trei
şi creierul meu nu mai distinge nimic de afarã
nicio fluturare niciun lãtrat niciun glas
simte ploaia şi-atât.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O felie de viaţã la micul dejun! Sãrut mâna pentru masã!
