Era o vreme neîmblânzitã
când ziua viseazã
la o noapte cu miros de furtunã
când vânãtorul se trezeşte ca dintr-o beţie
şi pleacã
întocmai ca un somnambul
încãlecat pe o şa prea strâmtã
strãbate valul beznelor
aude tunetul dezlãnţuit peste marea de nori
vede cerul sfârtecat de luminã
de la rãsãrit la apus
sângele îi curge mai încet
paşii i se rãresc
viaţa lui întreruptã-n rãstimpuri
de gheara care-i sfâşie carnea
sfârâie în noapte ca o halcã
aruncatã în voia fulgerelor
