Un cuvânt nerostit
va rãmâne aşa pânã la moartea poetului;
nimeni nu-l va mai reda poeziei
nimic nu-l va mai putea smulge
întunericului tãcerii sale.
Pãsãri tãcute se vor preumbla
ca nişte stafii turmentate
în casa cuvintelor nerostite
şi-şi vor împãrţi dreptul
de a cuibãri în carcasele lor neîncãpãtoare.
Încolãcit ca o şopârlã
în pãmântul nedesţelenit,
timpul nerãbdãtor
îşi va dezmorţi trupul costeliv
lângã bãtãile altei inimi,
în rostirea altui poet.
