Luna sade pe cerul sters, brodat de stele
Jos in iadul pamantesc-lumina
Copilaria, sfanta viata, se desfasoara-n vele
Din panza zdrentuita, colorata, impartita.
Mocirla ici, mocirla colo, acolo o jucarie
Eu, zbatandu-ma pe viata, la maneci suflecat,
O umbra cunoscuta ma vede, chiar o mie
De povesti mi-ar spune...dar minunea a-ncetat.
Un colt de casa, crapat si scorojit mi-ar spune
Ca via ii iadul zilei, ca frigul iadul noptii,
Dar eu stiam pe pielea mea, ca jocu-i chiar pe bune
Acum e in zadar... ce mai, farmecul s-a dus.
As vrea sa ma intorc, as vrea sa ma mai pot juca
Castele din nisip sfaramate-n ochii-mi aievea,
Dar nu mai pot, mii si mii de ani cat oi avea,
Doar cu maturitate ,oh!, un castel a sfarama.
|
