Cred că, probabil de iubire sunt nebun.
Am ȋncercat pe toate ȋntr-un ghem de suflet
să le-adun
Apoi mi-am dat seama că ar fi prea tȃrziu
Cred că aș ȋncerca să-ncep din nou, dar
startul nu-l mai știu.
Cred că, probabil dacă amplu te visez
E un contrast puternic programat ȋn ochii
mei ȋnchiși
Cred că mi-e ciudă, forță n-am să protestez.
Cred că, din depărtări dac-aș sosi la tine,
S-ar aprinde, din cauze multiple, flăcări
albastre-n mine.
Dacă m-aș adăpa din lacrimile tale fericite,
Cred că aș căpăta forțe crude să ȋți rostesc
cuvinte.
Cred că, dacă spre sufletu-ți răcit privesc
Văd protejat de frunze-autumnale-albastrul
foc mocnind
Cred ca-am să-i suflu oxigen să-l ȋntețesc.
Cred că, voi reuși cu greu să-l reaprind
Va funcționa ȋn flame și-am să-l vad din
spațieri sclipind
Iar dacă raza lui atent ȋți voi capta
Cred că, nu știu de ce, printr-o hipnoză-ai
deveni a mea.
Cred că, de se-ntȃlnesc a noastre două focuri
Unul puternic și ȋncins, iar celălalt mai
pesimist mocnind,
Ar fi atat de bine că s-ar instala un
echilibru-n flăcări colorate, licărind
Cred că demența mi-ar mai cizela-o din
ciocane pe alocuri.
