Sufletul meu o ascultã
cu toate receptacolele,
întinde cãtre ea toate antenele.
Nu vreau sã-i pierd
nici cel mai mic sunet,
nici cea mai micã inflexiune.
O, dacã aţi auzi-o!
Ea vine atât de departe!
Cred cã a strãbãtut
drum lung pânã la mine.
Simt în ea şi cerul şi pãmântul,
adâncimea şi înaltul,
plusul şi minusul infinit.
O voce mã poartã
pe apele cuminţi şi calde
ale luminii.
Fruntea mea e atât de sus,
mâinile mele pot cuprinde totul,
pot mângâia curcubeul.
Culeg stele
şi le aşez pe corole de nori,
şi tot cerul devine
un câmp înflorit...
Ascult, ascult
o voce atât de caldã,
încât mã topesc... mã topesc...
şi devin un bob de rouã
într-o mare de luminã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
te redescopar la fel de sensibila si frumoasa, atenta la detalii precum te stiam...
