În noaptea înstelatã,
când dorm şi visele,
copacul îşi ridicã braţele spre cer,
îndrãgostit de stele
şi de-albastru.
Un vifor de luminã
îi rãspunde
şi îl cuprinde-ntr-un vârtej
de stele aurii...
Sst! Viseazã copacul meu...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mentin aceeasi opinie tot de la poezia ta"copacul".
