Zãpezile-ostenite
se-ascund
pe sub glii,
iar cerul larg viseazã
la zbor înalt
de ciocârlii.
Şi toate sevele neliniştite
aşteaptã
dincolo de poarta
de intrare
în lumea cu iubire
şi cu soare.
Aşteaptã un semnal
doar,
sã dea nãvalã
ca nişte miei zburdalnici
şi tot Pãmântul se va umple
de verde, verde, verde...
Pe braţele-mi întinse
stau multe cuiburi goale,
de-atâta timp
în aşteptare!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu stii tu cat am asteptat versurile astea,sa te recunosc in ele,sa te simt sensibila,frumoasa,sicera...bravo!!!
