Timpul curge-n picuri...
Alerg dupã el
sã-l adun
picur cu picur,
pas cu pas,
cântec cu cântec,
idee cu idee,
vis cu vis,
abis cu abis.
Inima mea e un pocal
în care se adunã
picurii de timp.
Mã gândesc sã ud cu ei
amintirile mele,
sã le fac sã înfloreascã,
sã rodeascã,
abis cu abis,
vis vu vis,
idee cu idee,
cântec cu cântec,
pas cu pas.
Dar, vai!
Sunt picuri de timp acid
care sfâşie pocalul
ce i-a adunat
cu mare trudã,
picur cu picur,
pas cu pas,
cântec cu cântec,
idee cu idee,
vis cu vis,
abis cu abis.
Din inima mea
sfâşiatã
curg picuri roşii
de sânge
care-mi îneacã toate amintirile
ce curg
în abis,
ca un şuvoi,
adunat
picur
cu
picur...
|
