Coboarã toamna iar la noi
Pe frânghii argintii de ploi
Şi-aruncã curcubeie-nadã
Printre copacii din livadã.
Cuprinşi de farmec şi de dor,
Se prind în plasa curcubeielor
Şi la lumina lunii-n miez de noapte
Ies din cuptorul toamnei taine coapte.
Şi-aşa, treziţi de dimineaţã,
Prin vãlul argintiu de ceaţã,
Ne râd sfios, din crengi ivite,
Ale livezii taine rumenite.
Minuni cu ochii vineţii
Din prunii delicaţi şi brumãrii,
Minuni cu feţe zâmbitoare
Din meri ce iau culori din soare,
Minuni ce ţin în palme verzi
Nuci încreţite-a gânduri vezi;
Şi simţi în nãri arome amãrui
Şi dulci din auriile gutui.
Hipnotizaţi de suprapãmânteasca nadã
De curcubeie ce coboarã în livadã,
Copacii nici mãcar nu bãnuie
Cã verdele din frunze nu mai e.
