Autor:	Nela Talabă ( osiris ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Şi visele se uitã...

Se uitã visele, mamã, sau sunt smulse din mine ca nişte fire de luminã? Aud înãuntru cum crapã ceva, ca gheaţa sub un pas greşit. Şi nu cade nimeni. Doar eu, tot mai adânc. Cineva aruncã pietre în inima mea şi fiecare cerc e o amintire care se îneacã. Le vãd cum se duc cu aripi ude - îngerii mei obosiţi, târându-şi albul prin apã. Rãmâne în urmã o linişte ascuţitã ca o ranã deschisã. Mamã, în mine e frig ca într-o casã pãrãsitã, unde încã mai bate o uşã în vânt. Spune-mi cine stinge lumina de fiecare datã când închid ochii? Tu eşti singurul loc unde nu se rupe nimic, unde visul nu sângereazã, unde nu se aud pietre. La tine încã e cald şi numele meu nu se uitã.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]