De când tot caut melodia potrivitã!
Sau mãcar poemul potrivit.
O, cum am derulat pe repede înainte viaţa
şi am sãrit peste atâtea clipe albe!
Dar am fost prevãzãtoare
şi le-am pus deoparte
pentru zile negre,
pentru zile de tãcere...
Acum, când zimţii întunericului
îmi macinã întreaga fiinţã
şi mã aleargã prin Valea Plângerii,
mi-am amintit de netrãita,
nepreţuita
şi bine pãstrata mea comoarã.
Abia am ridicat capacul sufletului
şi-o palmã grea a timpului ursuz
le-a prefãcut în scrum...
Tot mai încet mã deruleazã timpul pe drumul relativ:
sunt doar o notã singurã pe portativ...
