Nu pot sã mã opresc
sã nu prefac
totul
în cuvinte!
Orice ating
nu se aureşte,
ci se rosteşte.
Rostesc cuvinte
cu ochii,
cu palmele,
cu inima,
cu paşii...
Am rugat vântul sã mã dezlege,
dar orice adiere
şi orice uragan
prin firele de pãr doar invocaţii retorice
mi-au strecurat.
Am rugat iubirea sã mã dezlege de cuvinte,
dar fãrã de folos,
cãci doar metafore
la fiecare pas mi-a presãrat!
În apele cãrui izvor
sã-mi curãţ trupul şi mersul de cuvinte,
pentru ca doar tãcerile,
adâncile,
sã mã îngâne
şi sã mã topeascã
în candela Bunei Vestiri?
