Ce pârgie tot scotoceşte
şi scotoceşte
şi aruncã-n lume multiplicate,
confuze,
încrucişate
atavisme?
Vezi pretutindeni feţe
altoite
cu inutile membrane
sau inimi mobile de şarpe
aruncate pretutindeni,
pentru cã lãcomia
nu mai suportã inimile.
Mai vezi,
ce-i drept, rarisim,
câte o umbrã palidã
ce trece pe furiş
cu câte-o aripã
ascunsã pe sub hainã.
Pãşiţi atent!
E singurul impediment
în calea progresului,
e singurul atavism
ce poate fi sancţionat!
