Un înger teribil
a trecut pe neaşteptate
şi mi-a tulburat,
cu vârful aripilor,
noaptea polarã.
Toate aurorele plutesc,
letargice,
în mâlul readus la suprafaţã.
Cine eşti, tu, furule,
ce-mi pescuieşti comoara
feritã pânã mai ieri de ochii lumii?
Ai acoperit toate oglinzile,
şi cerul,
şi luna…
Orbecãi şi mã împiedic
de cuvinte ascuţite,
îmi sângereazã picioarele
şi strâng la piept
ultima aurorã borealã
ascunsã într-o poezie…
