Ziua, clipa, lumina se contopesc într-o bãtaie de inimã
şi se preling în zarea mea cu rândunele,
se scurg ca un izvor mult însetat de depãrtare,
în timp ce rãdãcinile, doar rãdãcinile
mã mai fac sã fiu coerentã,
în lumea asta ce mult se strãduie
sã-mi dea cu porţie lumina
şi aerul
şi verdele
şi-a ta iubire...
Rãdãcinile, doar rãdãcinile stau cuminţi,
în timp ce inima mea învinge depãrtarea
şi ţine-n ea ca-ntr-un cãuş
toatã suflarea luminii,
tot aburul livezilor în floare,
toatã mirarea izvoarelor când cerul se revarsã-n ele
ca dorul meu imens de tine...
