În aşteptarea rãsãritului de soare,
pescãruşi iau luna fantomaticã
pe aripile lor, întinse ca nişte catarge,
şi o ascund în ruginita epavã
ce scârţâie în bãtaia brizei dinineţii.
Ar lua şi stelele, dar marea e prea plinã,
prea neîncãpãtoare
de stele
ce se zbat între valuri,
încât au nãpãdit toatã plaja.
Tare mi-e teamã cã nãstruşnicii pescãruşi
înghit,
în loc de peşti,
stele de pe valuri...
