Vulturul regal s-a trezit bolnav.
Se simte ciudat.
Inexplicabil, are o teamã obscurã de înãlţimi,
Ghearele lui înverşunate
pare cã au fost folosite de altcineva,
pentru cã s-au tocit peste noapte.
Cine i-a folosit ghearele fãrã ştirea şi voinţa lui?
Se-ntreabã, dar rãspuns nu e…
Privirea îi e îngustã şi înceţoşatã.
Cine i-a furat privirea
şi perspectivele nemãsurate?
Nici pene nu mai are.
Aripile i s-au chircit,
nu le mai poate-ntinde
Ca o sãgeatã fãrã ţintã
se rostogoleşte
şi cade,
cade,
cade,
apãsat de o adiere zeflemitoare
de vânt mãrunt…
Şi uite-aşa, mãreţul vultur regal
e doar un biet curcan plouat
ce ciuguleşte firimituri
alãturi de un cârd de vrãbii…
O mascã de umbre
îşi pune cerul,
s-acopere
imensul gol
şi lacrima neplânsã…
