Printre planuri,
printre scheme de gândire,
mai e loc de copilãrie?
Mai e loc de Dumnezeu?
Nu bãgaţi copilãria în pandemie
ca într-o gaurã de vierme!
Nu-l mãsuraţi pe Dumnezeu
cu unitãţile de mãsurã
ale unui virus orb şi nãtâng!
E un sacrilegiu
sã afirmi cã e în pandemie copilãria
ca şi cum copiii ar fi invadat spaţiul cuiva,
ca şi cum copilãria ar pribegi, sãrmana,
şi a ajuns pe un teritoriu ostil,
care nu e al ei.
Nu, viruşii imberbi,
mizerabili fãrã chip,
au invadat spaţiul pur al copilãriei,
şi nici mãcar asta nu e adevãrat.
Copilãria nu poate fi subjugatã de nimic,
cum nici Dumnezeu nu poate fi subjugat.
Copilãria e în afara oricãrui plan nefast,
împotriva oricãrei scheme de gândire.
E un teritoriu imbatabil, pur!
Sã nu mai spuneţi copilãria în pandemie!
E un sacrilegiu!
