Mãreţia nu e aşa cum o visãm adeseori!
Înãlţarea nu existã din nimic,
cãci nimicul nimic creeazã.
Nu eşti mãreţ cu braţele întinse,
cu pieptul împins trufaş înainte,
cu nãrile adulmecând zãrile
ca un zeu tânãr.
Nici ca un şoim
ţintind nemãrginirea
nu te înalţi deodatã în mãreţie,
în sublim,
ci prin urcuş abrupt,
prin trepte pe care singur
în stâncã ţi le sapi,
cu mâna goalã.
Treptele se construiesc doar
în jilave şi în gherle ale neputinţei,
unde sufletul,
sub clopote de ceaţã şi de scrum,
dospeşte sãmânţa durerii
pânã ce din ea rãsare la luminã
un fir de iarbã,
un singur fir de iarbã
â€" iarba durerii,
far şi cãlãuzã
construirii treptelor.
În firul acesta de iarbã
stã toatã mãreţia
vieţii.
