Vreascuri care se viseazã mari ruguri
fumegãie
şi vând
vise însãilate
pentru treizeci de arginţi.
Dormitând pe creasta unui gând stingher,
poartã în lesã inimi,
adunã ultimii arginţi rãstigniţi,
sãrind tontoroiul într-un picior
sau legãnându-se de pe un picior pe altul,
natural pentru sine.
Nimeni nu va vedea adevãrul
pânã ce nu va trece prin adâncul şi întunecimea lui Iona
pânã ce nu se va ruga în cuşca cu lei,
asemeni lui Daniel.
Pânã la marginea pãmântului
ardeţi vreascuri
care vã credeţi mari ruguri
şi feriţi-vã din calea
Luminii Neînserate,
ce vã risipeşte fumul
în veci!
