Un râu învolburat mã desparte de ochii tãi.
Zboarã pescãruşi de ceaţã albastrã
şi i-aş urma,
dar se destramã prea repede în lumina rece, tãioasã
ce vine de la tine.
Un munte de granit mã desparte de glasul tãu.
Trec nori visãtori peste creste
şi i-aş urma,
dar sfâşiaţi se risipesc în vântul amar
ce vine de la mine.
O primãvarã mã desparte de inima ta.
Cântã mari pãsãri de cais înflorit
şi le-aş urma,
dar notele se-mpart în douã,
se risipesc între douã ceruri
care suntem
eu şi tu.
Rãmâne doar lumina rece, tãioasã
a unei iubiri sfâşiate de un vânt amar
şi-un drum pustiu, pustiu...
