Nu puneţi semnul minus
stãrii mele!
Puteţi sã o numiţi cum vreţi,
puteţi sã o pipãiţi,
puteţi sã o cântãriţi,
sã o puneţi sub lupã,
puteţi sã o şi gustaţi, dacã vreţi!
Pentru unii va fi prea dulce…
Veţi spune cã prea mult zahãr
face diabet.
Veţi spune cã lucrurile nu sunt
aşa dulci cum par,
cã ar trebui sã mai scormonesc puţin
în inima lor,
în plãmânii lor,
în ficatul lor,
pentru cã undeva,
sigur,
voi descoperi amãrãciunea,
fierea lucrurilor şi a sentimentelor.
Altii, dimpotrivã,
veţi face grimase de dezgust
pentru cã am pus prea mult întuneric,
şi-mi veţi scoate ochii cu lumina
pe care o vedeţi pretutindeni,
cã aşa ar trebui sã fac şi eu…
Puteţi sã faceţi ce vreţi cu starea mea!
V-o ofer pe tavã.
Luaţi-o!
Disecaţi-o!
Puteţi sã fiţi unilaterali,
multilaterali,
univalenţi,
plurivalenţi,
dar sã nu puneţi semnul minus
stãrii mele,
pe care o recompun
din greu,
mereu,
mereu,
din ochii voştri,
din ochii mei,
din vorba voastrã,
din vorba mea,
din inima voastrã,
din inima mea!...
|
