Mamã,
Ostrovul meu de pace!
Prin iarba surâsului tãu alerg
Fãrã teamã, fãrã oprelişti,
Cu braţele întinse spre soare!
Prin roua privirii tale
Îmi cânt libertatea.
Mamã,
Izvorul meu de prospeţime!
Lacrimile tale mã curãţã mereu
De pãcatele şi patimile arzãtoare,
iar sarea lor mi-albeşte
treptele spre înalt.
Mamã!
Tu eşti unica mea veşnicie!
Chipul tãu îmi e cer,
Mâinile tale mici
Îmi sunt şi soare ce mã încãlzeşte,
şi stele ce mã rãcoresc:
între cele douã mâini ale tale
încape tot universul meu.
Ele sunt zenitul şi nadirul,
Începutul şi sfârşitul.
Dincolo de ele începe necunoscutul…
