Îmi curg prin vene
norii acestui rãsãrit.
Cu ei, adun în mine
trecutul şi prezentul
şi merg spre viitor.
Îmi picurã în gânduri norii
şi spaţiu-mi se lãrgeşte-n infinit,
cãci ei adunã lacrimi
şi zâmbete
şi doruri
din orice colţ al lumii,
din orice rãsãrit.
Îmi fulgerã în suflet norii
acestei clipe-ncremenite,
aureole pun pe creştetul copacului
ce tainic îmi foşneşte în iubire
şi-ntinde braţele spre cer…
O, norilor!
Doar voi îmi umpleţi
de cocori
vibrantele cuiburi de dor.
Doar voi îmi înroşiţi lumina verii
cu macii pãtimaşi, sfielnici.
Cu voi se-adunã curcubeie
în toamna sufletului meu
şi doar prin voi îmi pune iarna
pecete albã de linişte
pe visul cu bunica
şi-un basm neterminat…
Îmi curg în valuri prin vene
Norii acestui rãsãrit…
