De-aici, pe-orbita Ei,
Se nasc, pe rând, pe rând,
Şi elementele:
Copiii pietrelor sunt norii,
Copiii norilor sunt pãsãrile,
Copiii pãsãrilor sunt stelele,
Copiii stelelor sunt oamenii,
Copiii oamenilor sunt lacrimile,
Copiii lacrimilor sunt pietrele
Şi tot aşa...
Dar roata se învârte tot mai tare,
Ameţitor de tare,
Încât îşi schimbã fiecare locul şi firea:
Copiii pietrelor sunt pãsãrile,
Copiii pãsãrilor sunt stelele,
Copiii stelelor sunt norii,
Copiii norilor sunt lacrimile,
Copiii lacrimilor sunt oamenii,
Copiii oamenilor sunt pietrele
Şi tot aşa...
Se-nvârte roata atât de tare,
Încât ajunge sã se nascã fiecare
Pe sine însuşi...
În timpul acesta, doar Ideea
E-n mijlocul ameţitorului vârtej
Şi ţine hãţurile de luminã ale roţii.
Iar mult deasupra tuturora
Stã,
Nemişcat, intraductibil,
Imperceptibil, impasibil,
Cuvântul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E un circuit bine pus la punct la cre noi oamenii avem acces limitat dar asa este, stim ca la inceput a fost cuvantul, de fapt ideea. Interesanta abordare!
