Draperiile visinii lasa sa se descopere o dupa amiaza ningand. Contrasteaza albul decadent...vinul din pahar , efectul e resimtit din plin de o minte pentru care pana si durerea a tacut. Frigul din camera a ingetat chiar si lumina zilei , dar Evangeline nu simte nimic , nici amintirea scurgandu-se in clar-obscur pe paharul prafuit.
"Lasa sa ninga...si corbii sa zboare."
incerca sa se ridice , dar este amortita complet si capul parca ii vajaie...inspira adanc si lasa muschii sa ii tremure. Isi imbraca incet haina si iese din casa cu pasi nesiguri.
Intalnind albul ochii ii privesc in gol la micile globuri negre plutitoare. E relaxata acum si reuseste sa schiteze un zambet, desi convulsiv.
Isi priveste pielea alba a mainilor , ghetutele si dresurile dungate in alb si negru , dantela fustei care iese de sub haina si...chiar atunci...si-a dat seama ca este intradevar frumoasa.Frumoasa si singura intr-o mare de globuri negre putitoare si tremurande. Un fulger albastru strabate cerul in stanga ei dar reuseste sa il surprinda doar cu coltul ochiului. Vantul ii zboara parul peste fata. Si ce minunat e mirosul ierii astazi ...si linistea parca te injunghie. Gustul vinului inca ii mai staruie pe limba.Cu pasi inceti isi croieste drum prin zapada. Astazi corbii au decis sa poarte pambici si sa isi lase urmele aripilor pe cer in urma zborului lor. Totusi , doar cei alesi pot vedea asta. O aura de fum peste case si peste oameni...ii impiedica sa vadaadevarul Evangelinei. Printre blocurile de caramida rosie , un baietel se soaca cu un con de brad. Il arunca , il prinde , il arunca din nou , il foloseste ca minge de fotbal..."de ce trebuie ca oamenii sa fie atat de agresivi cu obiectele ? conul ala simte si el durerea...dar ce stii tu." si trece mai departe , fara sa ii mai pese de bietul con de brad. liniste...tacare materializata acoperind soarele...
Lumina difuza acopera totul intr-o placenta roz-lila. Curand totul dsevine mov sub ninsoare.Evangeline e singura , pe un pod de lemn privind stejarii carbonizati si ninsi. Inspira adanc...e rece. Pasii se aud incet ... fara graba. Se indreapta catre leaganul acela in copac unde isi ingropase toate amintirile. Il priveste , ii sopteste , il impinge odata , inca odata...si se lasa intunericul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
M-am rãtãcit! Aceasta sã fie strada Poeziei? Ortografia?
