De la geam vad cum in strada sta un pictor
si priveste
Geamul inghetat al casei unde dragostea-l
striveste.
A vazut-o intr-o seara cum juca-n teatru
de vara
Luna-i se juca in paru-i luminand ochi de
cerneala.
Buze rosi de jeratec trup subtire plin de
viata
Il privea zdrobindu-i valul de tristetea
ce-a de gheata
Ridicat din nou la ceruri el viseaza la
iubire
Si se roaga iar la luna sa-l fereasca de-
amagire
La geam insa e-ntuneric semn ca inca nu-i
acasa
Dar pe strada se aude surd un nechez si-o
caleasca
Se opreste la casuta cu papusi de portelan
Iar din ea rasare steaua ce-o viseaza de
un an
Zambitoare si strengara il privi cu-n colt
de ochi
Si facandu-i semn sa vina, grea povara rau
deochi
Amandoi pasira scara treptele le numara
Infint e insa-i calea, zeci de ani, un
veac era.
Si patrunse in mansarda un Tutea pe covor
Delectat de uscaciune ii indeamna-n joc
usor
Se apleaca s-o ridice dar cum amandoi voiau
Cartea parca de ei fuge mainile le se-
atingeau
Buze calde masca-n sange de dorinta se
aprind
Doua trupuri pe covuru-i cad din cer si nu
se sting
Dulce fuse noaptea asta somn de veghe mult
iubit
Insa soarele dusmanul se aprinde-n rasarit
Gol trezindu-se covorul i se pare doar de
ghimpi
Singur strange si camasa ,pantalonul e pe
scrin.
Si privind prin incapere ,a visat?...o ce
destin!
Dar ... pe masa o scrisoare ce-i
lasata ... si un crin.
