Dacã faci o bunãtate,îngroap-o in suflet
ca pe-o sãmânţã de flori ce este.
N-o pune pe catifea, în vãzul lumii-
se usucã;
N-o muia în aur-
se sufocã şi moare;
Nu i-o arunca în ochi celui pentru care ai facut-o-
pânã la urmã se împuţineazã şi usturã,
şi este pe nedrept scrisã în hrisovul celor rele.
Ca pe-o sãmânţã de flori ce este
îngroap-o în adânc şi întuneric ,.
dacã poţi, uitã locul
sã te minunezi apoi de vrednicia
pentru care ţi s-a dat în dar.
N-o anina cu vârful peniţei,
N-o ţârâi prin tropi ,
cã e sãmânţã de flori cu talpa latã-
ce se va alege atunci din
delicateţea ta grandografie...
