Text postat de Lucia Marinescu
Te-am rugat sã nu mã strigi
în dupã-amiaza toridã.
ştiu: simţul realitãţii îl porţi agãţat la gât
precum fãceam eu cu cheia de la casã
când eram copilã
de aceea nu poţi sã-mi spui
de care parte a pleoapelor se aflã visele.
Asearã am adormit sub tocul uşii;
cutremurul din tine
şi-a aflat epicentrul la mine în camerã...
În adâncul tãu s-au mişcat
douã plãci tectonice din univers
s-au ciocnit undeva deasupra inimii
dar ochii tãi culegeau pietrele din asfalt.
Toate undele au venit la mine
atacându-mi centrul de greutate...
Iubitul meu seismic,
nu mai striga
prin oraş
în dupã-amiaza toridã..
