Cand sarpele perfid s-a catarat pe creanga
"Hai musca, nu te teme, malefic Eva-mi zise,
Si-am inteles ca timpul in Rai mi se termina.
Dar tare-mi era pofta de fructe interzise.
Muscand nelegiuirea ce sta sa se-mplineasca
S-a infaptuit in fine si sarpele a zambit.
Am regretat pe urma dar bucatica rupta,
S-a dovedit fatidic a fi de nelipit.
Am consumat apoi, plangand, intregul fruct
Si inghiteam cu noduri esnta de pacat,
Iar ingerii-lumina imi aratau iesirea.
Cu resturile mesi in mana am plecat.
Sa fiu eu oare Adam-ul care a gresit orbeste
Ma-ntreb, al meu sa fie pacatul ancestral?
Dar omenirea tace si stie totodata,
Ca dragostea-i sfintire dar este si carnal.
In urma izgonirii m-am rusinat de mine
Si-am imbracat o blana de animal ucis.
Sunt condamnat la moarte, la grija si durere
Iar Paradisul vesnic, il mai revad in vis.
Urmasii mei vor crede in Dumnezeu Cel Unic,
Vor blestema momentul in careL-am tradat
Si-n care fara voie, muscand din marul rosu,
In bratele urgiei pe toti i-am aruncat.
Dar nerostit vor spune si-o binecuvantare
Chiar de irevocabil vor sti ca am gresit,
Caci am gasi iubirea, acesta-i adevarul
Cand Raiul sa-ncruntat si apoi m-a izgonit.
Acum ma mustra gandul si greul ma-ngenunghe,
Puteam so-nfrunt pe Eva, cand crud ma ispitea
Dar chiar de stam deoparte si ma uitam la poama,
Venea irversibil un altul si-o musca.
Cirimbei Iulian
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Da ...asa sa fie...nu ar trebui sa dam vina pe Eva ca este divina!
e
E doar o creatie mai buna a omului!
O re_creatie!
