Cand viata devine monotona si sunt
inconjurat de fete zambitoare si toate vor
sa ma "ajute" eu emigraz in lumea
cartilor,este mai primitoare si uneori mai
toleranta.
Si astfel am pierdut iubiri care palesc in
fata colectiei pe care ma reusit sa o
strang,dar sunt fericit desi am sufletul
flamand si dornic de iubire.
Ma-m saturat sa fiu doar figurant in
filmul mut al vieti,asi vrea sa fac ce mi-am
dorit de cand eram copil dar zi de zi
ma-ndepartez de clipa cand voi reusi sa
scriu o carte. Dezamagit am rupt caiete si
iarasi ma-m pus pe citit ,ma-m saturat sa ma
mai chinuiti si sa priviti acuzator din
raftul biblioteci, sunteti "ferestre ale
iadului" mereu ma torturati.
Iti simt mereu prezenta desi sunt un profan
in templul literaturi iar tu esti Eminescu,
zeu al poeziei romanesti,revin-o tu stea
cazatoare si te aseaza pe altarul poeziei
romanesti.
Sper ca nu am deranjat nici o persoana
scriind acest text si scuzati-mi greselile
gramaticale sau mai bine zis flagelati-ma
pentru graselile din text,o merit,cum imi
permit sa imi bat joc de Limba Romana,nu pot
sa ma exprim in scris,ma exprim mai bine
vorbind cred ca pentru cei ca mine a aparut
si proverbul acela:Vrabia malai viseaza
