Autor:	iulian ( iulian ) - [ PROZA ]
Titlu:	--Fragment din capitolul 1---

Terminase facultatea de muzica si se hotarase sa mearga in Bucuresti pentru a incerca sa-si incerce norocul pe scena capitalei,studiase pianul si toata lumea aprecia muzica lui iar profesori de la facultate considerau ca avea toate sansele sa reuseasca,se bucurase si devenise si putin arogant dar realitatea era cu totul alta trebuia sa lupte pentru a deveni cunoscut,in sinea lui stia ca nu va fi usor dar tineretea il facea sa zboare facandu-l sa se viseze faimos.De trei ore se afla in personalul care se tara spre Bucuresti cu o viteza inebunitor de lenta asa ca era foarte plictisit si ultimi vecini de compartiment coborasera deja,pentru a mai trece timpul privea pe geam si admira campiile inverzite de graul crescut si care se mladia in adierea vantului creand iluzia unui ocean verde care se loveste de un tarm presarat cu nisip auriu ,in zare padurile seculare stateau drepte marsaluind parca ca niste teribile armate catre lupta seculara ce parea ca se desfasura intre stejari si salcami.Intr-un final adormi visandu-se aplaudat cu frenezie de un public hipnotizat de muzica lui iar el intr-un frac negru multumea spectatorilor radiind de bucurie ,o tanara femeie venea spre el cu un buchet mare de trandafiri.Tresari cand o mana grea I se aseza pe umar. -Scuzati-ma domnule,dar ne apropiem de Bucuresti -Multumesc raspunse Alexandru arenjandu-si hainele -Ma numesc Mihalache si merg la Bucuresti in interes de serviciu,sunteti muzicant? -Da raspunse Alexandru surprins,dar de unde stiti lucrul acesta -Vorbeati in somn de muzica si spectacole si mi-a fost foarte usor sa deduc ca sunteti muzicant -Puteam sa fiu si vreun spectator care a visat un concert la care a asistat raspunse Alexandru vizibil iritat de insistenta vecinului de compartiment -La ce instrument cantati domnule Alexandru continua Mihalache cu incapatanare -La pian domnule,am terminand de curand facultatea de muzica si sper ca voi gasi ceva de munca la Bucuresti iar daca voi avea timp si noroc poate voi gasi vreo orchestra care ma va accepta sa cant inpreuna cu ei raspunse Alexandru privind pe geam,treceau prin cartierele periferice unde saracia era la ea acasa peste tot zaceau diferite deseuri aruncate cu nepasare de locuitori caselor,cativa copi se jucau printre gunoaie se oprira cand vazura trenul si incepura sa strige si sa-si fluture mainile,Alexandru raspunse salutului si un sentiment de mila inunda sufletul sau rascolit de aceste imagini. -Sunt saraci si totusi nu vor sa munceasca spuse Mihalache cu superioritate -Dar primaria a incercat sa le dea o mana de ajutor si sa le gaseasca un loc de munca raspunse Alexandru privindu-si vecinul cu insistenta -Te rog,tu chiar crezi ca primaria le va acorda vreodata ceva, acesti locuitori sunt pleava societati si de fapt ma bucur ca primaria nu le acorda nici o atentie raspunse Mihalache cu o bucurie rautacioasa si ridicandu-se in picioare isi pregati valizele pentru ca ajunsesera in gara de nord si lumea deja se inbulzea catre scara trenului pentru a fi siguri ca vor mai gasi vreun hamal care sa le care valizele,inainte de a iesi din compartiment se intoarse catre Alexandru. -La revedere domnule Alexandru mi-a facut placere sa vorbesc cu dumneavoastra spre ca ne vom mai intalni,o zi buna spuse acesta si parasi compartimentul. Inbulzeala inca nu incetase asa ca hotari sa mai astepte cinci minute si incepu sa se gandeasca la ce avea de facut,va trebui sa i-a legatura cu Nicolae baiatul preotului din sat care slujea la o biserica din Bucuresti,va locui la el iar a doua zi va cauta de lucru isi spuse el si se ridica pentru a lua geamantanul din compartimentul pentru bagaje plasat deasupra banchetelor si parasi compartimentul,pe coridor se mai afla doar un batran cu multe bagaje care se uita in jur dupa ajutor. -Dati-mi voie sa va ajut spuse Alexandru si astepta ca batranul sa coboare din tren si incepu sa-i dea bagajele pe care mosul le aranja pe peron intr-un final cobori si el. -Multumesc tinere,Dumnezeu sa te binecuvanteze. -Cu placere spuse Alexandru si pleca facand un adevarat slalom prin multimea de calatori care inca nu parasise peronul,reusi sa evite la timp ciocnirea cu un hamal care cara un geamantan cat toate zilele. Era speriat nu vazuse niciodata gara de nord iar agitatia aceasta il luase prin surprindere dar lucrul care-l obosea cel mai tare era vacarmul oamenilor care se scurgea precum un rau tumultos inundand strazile Bucurestului

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Astept cu interes un alt fragment. Succes si incredere!	zenobia
2.	1."Totdeauna mi-am inchipuit sufletul omului ca o visterie cu odai multe, unele pline de comori, altele desarte.	zenobia
3.	2.Multi oameni, cei mai multi, traiesc toata viata in camarutele cele goale si vesnic deschise, caci celelalte sunt zavorate cu lacate grele, si cheile lor zac tainuite… " spune Apostol Bologa	zenobia
4.	3.Imi place si mie Rebreanuƒş Ai grija, nu poti creiona personajele doar cu fapte si dialog, arata cititorului si camarutele tainuite din sufletul lor.	zenobia
5.	4.Scriitorul e ochiul care vede in sufletul personajelor si le dazvaluie intr-o masura aleasa de el.	zenobia
6.	Sthendal,Voltaire, Rebreanu si parintele poeziei romanesti M.Eminescu sunt multi,colectionez carti sile si citesc dar am probleme cu tastatura nu sunt obijnuit sa tastez,imi place sa scriu cu pixul nu folosind tastatura.Sunt si putin zapacit si nea	iulian
7.	E important ca te straduiesti sa nu ai greseli gramaticale. Nu urmaresc asta in texte dar cred ca e bine de atras atentia. Inainte sa spun ceva despre text, te rog, numeste unul sau mai multi dintre scriitorii tai preferati.	zenobia
8.	Am verificat textul de cateva ori dar sunt sigur ca au mai ramas greseli primul coment la-m scris cu greseli,am emoti, in functie de reactia voastra voi dezvolta aceasta carte	iulian
9.	Acesta este un fragment di primul capitol al carti la care lucrez,astept comentari si sugesti,toate sunt binevenite Iulian	iulian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]