Razele soarelui negre si reci ma loveau
dureros.O alta zi de sevraj.Imi e
frig,foarte frig...speram ca soarele ma va
incalzi si-mi va alina durerea
insuportabila.Am ajuns sa cersesc caldura de
la un soare neputincios de toamna .Ma prefac
ca atingerea razelor de soare imi amortesc
durerea ...durerea din inima mea trista
acoperita cu dantela de spini.Dar nu este
nici pe departe asa,iar ultima speranta se
topeste sub focul realitatii,doar drogul
poate sa topeasca iceberg-ul de durere din
sufletul meu.
Durerea ma sfasie,orice bucatica din mine
parca arde in flacari...dar totusi imi e
frig.Nu mai am puterea sa rezist
durerii.Multe zile din viata mea au murit
sugrumate de tristetea si suferinta care
devin o parte din mine.Sufletul meu a
devenit teatru de razboi al
drogurilor,dependentelor si patimilor.Numai
mortea imi va curma cu adevarat
suferinta...nici macar nu mai sper la o
viata normala.Dupa trei ani de supradoze si
sevraj,trupul meu arata straniu.In momentele
de luciditate ma privesc,ingrozindu-ma de ce
ar zice mama de cum arat,daca ar mai fi trait.
Tip in mine,adorm in chinuri,totul e negru
fara culoare.Vreau macar un gram de drog
sa-mi curme suferinta.Pentru un minut de
fericire platesc scump cu zile intregi de
chinuri groaznice.
Astazi m-am trezit urland de durere.Am
visat ca facusem rost de heroina dar nu
aveam vene;cumplit cand iti vezi visul
implinit care se spulbera ca fumul de
iarba.Tremuram de frig,aveam frisoane,nu
puteam nici sa stau intinsa,carnea ma durea
cumplit.Trupul imi este stapanit de
spasme.Ma luptam sa-mi stapanesc
convulsiile.Inima imi batea
nebuneste,dornica sa-mi parasesca gheena
trupului meu.
Chipul contorsionat de durere se oglindea
in acele seringilor de pe jos.Imaginea din
ele radea dracesc,hujiind la stropul de drog
ramas in ele...
Atentia mi-a fost atrasa de soarele
puternic aparut din senin la geamul
meu.Speriata de lunina puternica ma retrag
ca arsa,privind cu dezgust la soarele care
imi invadase camera neagra,tacuta si
rece.Uitandu-ma cu nespusa ura la soare
vad..vad apusul oricarei dureri,o seringa cu
elixirul fericirii mele.
Era la patru metri de pervazul
ferestrei.Orice durere m-a lasat,nu doream
decat sa pun cu orice pret mana pe seringa.
Am urc pe pervazul ferestrei si imi intind
mana dupa ea...e prea departe,nici venele nu
ii simt inca prezenta.Doar o saritura si va
fi a mea,voi simti caldura heroinei in
vene.Si,mana intinsa se umple cu aer,corpul
imi e chemat de pamantul uscat si
tare,insetat de sange omenesc.Trupul meu
imbratiseaza pamantul cu ultimul
gand''mortea ma va vindeca''.
Ochii trupului se inchid,deschizandu-i pe
cei ai sufletului.Si ce vad..o armata de
demoni si de puteri intunecate ma inconjoara
si ma duc pe domeniul lor.Ma pun intr-o
incapere,unde sangele imi ajungea pana la
genuchi,unde si atunci cand respiram se
declansa chinurile sevrajului.Acesta e iadul
pentru mine.IADUL CARE NU AR FI EXISTAT DACA
DROGUL NU MI-AR MAI FI STAPANIT VIATA.
